Prescripția și perimarea executării silite: Aspecte juridice esențiale

Prescripția și perimarea executării silite: Aspecte juridice esențiale

Noțiunea de prescripție în executarea silită

Prescripția în materie de executare silită reprezintă perioada de timp în care creditorul poate solicita executarea silită a unei obligații ce i se datorează. Prin depășirea acestei perioade, debitorul poate invoca prescripția pentru a se apăra împotriva măsurilor de executare.

Termenul de prescripție

În legislația română, termenul general de prescripție este de trei ani, conform dispozițiilor din Codul civil. Există, însă, și excepții în care termenele de prescripție pot fi mai scurte sau mai lungi, în funcție de natura obligațiilor:

• Obligații comerciale: 3 ani
• Obligații civile: 3 ani
• Obligații fiscale: 5 ani

Cum se calculează termenul de prescripție

Termenul de prescripție începe să curgă de la data încetării prescripției răspunderii contravenționale, în cazul amenzilor contravenționale, sau de la data la care obligația devine exigibilă. Astfel, dacă avem de-a face cu o datorie comercială scadentă la data de 1 ianuarie 2020, termenul de prescripție va începe la 2 ianuarie 2020.

Suspendarea și întreruperea prescripției

Pe parcursul termenului de prescripție, pot apărea motive de suspendare sau întrerupere:

1. Suspendarea prescripției: Perioada în care prescripția nu curge, cum ar fi cazul în care creditorul a fost împiedicat să-și exercite dreptul din cauza unor împrejurări de forță majoră.
2. Întreruperea prescripției: Echivalentul unui "resert" al termenului de prescripție. Aceasta se întâmplă, de exemplu, atunci când debitorul recunoaște că datorează suma respectivă sau când creditorul introduce o acțiune în justiție.

Noțiunea de perimare în executarea silită

Perimarea executării silite reprezintă încetarea de drept a procedurii de executare silită ca urmare a neefectuării de acte de executare din vina creditorului, pe o perioadă determinată.

Termenele de perimare

Codul de procedură civilă prevede următoarele termene de perimare în materia executării silite:

• Perimarea de 1 an: Apare dacă, timp de un an de zile, creditorul nu a efectuat niciun act de executare.
• Perimarea de 6 luni: În situații speciale, termene mai scurte se pot aplica dacă normele procedurale specifice tipului de executare prevăd acest lucru.

Actele întreruptive și suspendative în perimare

Ca și în cazul prescripției, există acte care pot întrerupe sau suspenda termenul de perimare:

1. Actele întreruptive: Orice act de executare făcut de creditor, care reîncepe termenul de perimare.
2. Actele suspendative: Motive care împiedică temporar desfășurarea executării silite, cum ar fi o hotărâre de suspendare a executării.

Efectele perimării

1. Încetarea executării silite: Aceasta se întâmplă de drept, fără necesitatea unei încheieri suplimentare din partea instanței.
2. Reluarea procedurii: Creditorul va trebui să inițieze din nou o cerere de emitere a unui titlu executoriu, dacă dorește să continue recuperarea datoriei.

Aspecte procedurale și practici judiciare

Cererea de executare silită

Creditorul trebuie să depună o cerere de executare silită la biroul executorului judecătoresc, care va începe procedurile necesare:

• Verificarea titlului executoriu
• Stabilirea măsurilor de executare
• Notificarea debitorului

Situarea cererii într-o perioadă în care termenul de prescripție sau de perimare este pe cale de a expira poate ridica probleme procedurale complexe.

Apărarea debitorului

Debitorul poate utiliza mai multe mijloace pentru a se apăra împotriva executării silite:

1. Cererea de suspendare a executării: Poate fi depusă pentru a câștiga timp și a rezolva problema pe fond.
2. Contestarea executării: Se face în termenele prevăzute de lege și poate include invocarea prescripției sau perimării.
3. Invocarea excepțiilor: Este esențial pentru debitor să aducă argumente pertinente în fața instanței.

Practici judiciare

În practică, instanțele române acordă atenție detaliată atât termenelor de prescripție, cât și celor de perimare, pentru a asigura un echilibru între drepturile creditorilor și protecția debitorilor. Unele puncte sensibile includ interpretările diferite asupra:

• Momentului la care începe să curgă termenul de prescripție.
• Validitatea actelor întreruptive.
• Condițiile suspendării prescripției sau perimării.

Concluzii asupra regimului juridic al prescripției și perimării

Prescripția și perimarea în executarea silită sunt două mecanisme esențiale care protejează atât drepturile creditorilor, cât și pe cele ale debitorilor, asigurând echitatea în procesele de recuperare a datoriilor.

Atât creditorii, cât și debitorii ar trebui să fie conștienți de termenele legale aplicabile, de actele și circumstanțele care pot suspenda sau întrerupe aceste termene și de implicațiile procedurale ale fiecărui act de executare. Astfel, o bună cunoaștere a acestor aspecte este esențială pentru o gestionare eficientă și echitabilă a situațiilor de executare silită.